Latest Posts by night--whispers - Page 4
Pouring coffee along thoughts in a mug. That's the proper way to start your day. Lovecraftian fuel.
P.S. Add some milk as well.
In a world full of entitled people, be one of the few who don't give a damn. Don’t let the noise pull you into the chase for validation or applause. Instead, be the person who listens more than they talk, who values self-dignity over self-importance. By staying focused on what really matters, you are free from the weight of others. Sometimes, the greatest power is in simply not caring about the things being sold in a sea of fog.
If "lovely" had a name, it would be yours.
Atunci când pierzi o parte din tine, întotdeauna vei avea ocazia de a creste la loc sau de a găsi alta mai bună. Singurul lucru cert în cele din urmă este schimbarea. Gândește-te la copaci.
Trust the process.
Gânduri, trăiri și sentimente, toate se întâmplă la timpul lor. Există o ordine naturală a lucrurilor. Nu se numește soartă, ci viață.. Este un fir atât de fragil și gingaș care nu trebuie forțat, mai degrabă grijit și apreciat în taină. Aspectele vieții trebuie lăsate să curgă pentru a putea învăța și înțelege ceva consistent.
Ar fi atât de frumos în jurul nostru dacă ne-am putea bucura cu sinceritate de lucrurile care ne înconjoară...să ne bucurăm de oameni, chiar dacă sunt străini, fără a ne uita peste umăr cu groază. Atât de multe tipare și bule încât nu mai știm ce să credem și ce nu. Poluare socială....
Îți mai aduci aminte de acel moment când...?
Nu este greu, doar puțin complicat. Orice formă de simplitate are și ea siluete mai complexe, nu?
Iertarea…oare o merităm? Ce-ar fi dacă ne-am întinde o mână din când în când, să simțim acea căldură ce ne-a lipsit în primul rând? Orice facem în viața de zi cu zi ne pune, într-un fel sau altul, la zid. Seara, când suntem singuri, uneori ne simțim vinovați pentru ceva ce am făcut sau am spus la un moment dat. Am fost tăioși în cuvinte…am sărit la concluzii pripite, am acuzat sau cine știe…cert este că am greșit. Din punctul meu de vedere, 50% greșim din frică, în alte 40% din impuls și 10% dintr-o năzbâtie. Cert este că de fiecare dată când greșim cu adevărat este pentru a învăța o lecție. Dacă am fi știut, oare am mai fi greșit în primul rând?
Primul apel la iertare este făcut către sine. Dacă noi nu ne putem ierta, cum putem spera că alții să o facă? Orgoliul sau mândria este cel mai mare inamic al iertării. Sunt persoane care sunt prea mândre să recunoască sau măcar să ia în calcul faptul că undeva pe drum au greșit, însă sunt și persoane care se adâncesc atât de tare în sentimentul de vinovăție încât preferă să se îngroape în rușine și să nu mai pomenească nimic niciodată. Sunt cazurile unor tipare umane clasice, însă nu cred că soluția se găsește în niciunul dintre cazuri. Sinceritatea ajută (pe cuvânt de cercetaș), însă cum putem fi sinceri cu cineva dacă nici cu noi înșine nu putem fi? Dar dacă persoana față de care ne cerem scuze este lipsită de compasiune sau înțelegere? Oare mai contează, atâta timp cât noi am făcut lucrul pe care l-am simțit ca fiind corect și în cele din urmă ne-am cerut scuze? Cu toții avem dreptul la o șansă de a fi iertați…iar ulterior înțeleși. Compasiunea joacă un rol important de ambele părți. Este datoria noastră să ne gândim la modul în care am greșit și să încercăm pe cât se poate să nu mai lăsăm să se întâmple. Există și cazurile în care știm clar că putem greși și suntem predispuși să repetăm anumite evenimente, însă nu este nimic rău în a oferi un "avertisment".
De ce putem greși din frică? Fiindcă ne dorim atât de tare să nu ajungem în acel punct, încât ajungem să ne împingem singuri acolo. De ce ajungem să greșim dintr-un impuls? Fiindcă, de cele mai multe ori, anumite răspunsuri pe care le avem sunt date de situații anterioare. Poate că cel mai bine este să ne oferim puțină răbdare și să cerem dreptul la cele 2 minute în care să ne gândim sau să ne calmăm, întrucât nu întotdeauna casa este în flăcări. De ce greșim din prostie? Fiindcă nimeni nu s-a născut învățat… cum am spus, din greșeli învățăm, iar cine n-a greșit niciodată înseamnă că nu a învățat nimic până în acel moment. Teoria este atât de ușoară, însă practica este cumplită. Nu există o formulă perfectă pentru iertare, însă dacă ar fi să numesc un prim ingredient, ar fi sinceritatea față de sine. Există o balanță între "ce-am vrut să obțin?" și "ce am obținut?". Este însăși principiul de cauză-efect. Uneori cea mai grea iertare este cea de sine… necesită timp, prea mult din păcate, însă nu este imposibilă. Iar timpul? Este nevoie de timp doar pentru a găsi toate motivele pentru care putem să ne iertăm. Totul sună atât de simplu, însă ce ne facem atunci când noi am greșit față de sine? Conflictul acela interior care ne macină constant…În cele din urmă, vei ajunge să te pedepsești, să pui biciul pe propria spinare și să te cocoșezi de durere fiindcă ți-ai putut face una ca asta. Însă este mai dureros să lași lucrurile nerezolvate cu speranța că timpul le rezolvă.
Timpul rezolvă doar dacă intenționezi și cauți cu adevărat răspunsul de care ai nevoie în interiorul tău. De cele mai multe ori, abandonăm acel răspuns în colțul mic și negru al minții noastre și alegem să negăm, când de fapt acela s-ar putea să fie însuși răspunsul pentru tot ceea ce simțim… un mecanism de apărare, însă câteodată funcționează împotriva noastră. Introspecția este soluția. Este plăcut să ne răscolim? Cu siguranță nu, însă este mai dureros să purtăm o vină constantă față de sine și să o transformăm constant într-o persecuție și inchiziție a propriei existențe, prin care să nu permitem momentelor de liniște să existe fiindcă "nu le merităm".
Ador să-ți privesc tricotajul de gânduri,
Mi-ar plăcea o pătură.
Silence...my guilty pleasure,
You can send so many feelings with a moment of silence.
Doubt, trust, acknowledgement, approval and anything in between and beyond.
Do you read eyes? Most of the time...
You can see the insides of a person through their eyes. Sighting is an intimate connection so why not taking the time to appreciate it with a moment of silence?
Ce gând ți-apasă mintea cu atâta dor?
Ce-ți învârte limbile pe ceas cu atâta amor?
Simți cum se scurg clipele,
Amintirile prind un vals ușor.
Împletești momente cu un singur scop,
Aștepți să vezi câte cuvinte o să mai scot?
Valul ce-ți bate în ușă să fie un simplu adio sau doar un semn de-a fredona în somn?
Șoaptele ascunse în pernă sunt tot un semn de-ador.
Melancholy is such a nice feeling...
Warm and cold, soothing and alarming,
It almost feels like love.
Makes your body feel so weak,
Makes you wanna hold hands with yourself.
...
I consider it the best feeling for self reflection, so next time you feel that, don't get rid of it. Embrace it, it is a beautiful part of who you are.
It's okay to feel lonely sometimes.
It's normal to wish for somebody to listen to you and share your thoughts with, except for the times when that certain someone makes you feel like loneliness is a perfect and variable constant of time.
That's not a person, that's a black hole.
You're saying that you're hard to love,
Saying that you should be hated instead.
Yet, I think you're afraid to be loved, admired and appreciated for who you truly are.
...
Why are you so scared to be loved?
Being lonely gives you time for self-reflection, Give yourself time, love, at least a grain of confidence to begin with.
It's true, not so many people can appreciate a woman to her core Yet.. Those who do, well…they do and you'll know it once you see it.
P.S. For my fellow men: Don't be afraid to feel. Be gentle..
Funny enough, the essence of your past
It's only midnight yet you'll never know,
How mad in love she was with you.
Gânduri și răbufniri interne,
Acestea sunt adevăratele blesteme
...
Zaci într-un pustiu apus,
Însă doar tu poți ști ce te-a răpus.
Tușul ți se scurge de pe pleoape,
Produci inundații de lacrimi amare
Pentru ce..?
Gura lumii ce niciodată nu-ți va fi aproape,
Gura lumii ce încearcă sa te omoare
...
Șterge, uită și rescrie ca o coală de hârtie
Crede în tine și nu cerceta,
Ceea ce cred alții, nu reprezintă ființa ta.
Gânduri și vise cu rezultate deșarte
Lovituri în lemn si dorințe ce-așteaptă
...
Trei picături de sânge pe un vinyl de piatră
Departe mi-e gândul ca-mi vei rescrie vre-o dată
There's no time for you to think about it
We pray for that sacred night
Every touch, every kiss, every sight
...
Now we lay in separate beds wondering what did it take
Everything.